Autonomii locale si institutii centrale in spatiul romanesc (secolele IX-XIII)
Contextul care a favorizat formarea statelor medievale romanesti a depins de un factor extern si unul intern.
Contextul extern: Criza Regatului Ungariei, datorata si schimbrii de dinastie. Factorul decisiv a fost reprezentat de incercarea formatiunilor prestatale romanesti de a inlatura dominatia Regatului Ungariei.
Contextul extern: Pericolul extern a dus la intarirea raporturilor feudale si la concentrarea acestora in jurul unei autoritati mai puternice.
Premisele economice contribuie la formarea statului; acestea sunt: largirea schimburilor comerciale, aparitia targurilor si a orselor;
Statele medievale extracarpatice s-au format in mai multe etape de evolutie: unificarea formatiunilor politice prestatale; delimitarea teritoriala a noii formatiuni politice prin formarea principalelor institutii laice si eclezistice si obtinirea independentei pentru statele romanesti extracarpatice.
Modalitatea de formare a autonomiilor romanesti:
Asezarile rurale risipite in cuprinsul unor tari erau conduse de cnezi si juzi cu functii judecatoresti sau administrative. Puterea unora dintre cnezi s-a extins cu timpul peste mai multe sate dintr-o regiune geografic-politic determinta: tarile – autonomii politice nascute din asocierea mai multor sate depindeau de un centru de putere strain, fie direct, fie prin intermediul unei capetenii militare, voievod. Satul, cadrul principal de convetuire sociala, grupa familiile de tarani. In secolele VII-IX nu depasise nivelul obstii satesti teritoriale. Formele traditionale de organizare politica romaneasca predominante inca din aceasta vreme erau cneztul si voievodatul. Tarile cneziale si voievodatele erau inzestrate cu organizare politica, militara si ecleziastica.
Cucerirea teritoriilor de la vest de Carpati de catre Regatul Ungariei:
Expansiunea spre rasarit a ungurilor, instalati in Campia Panonica in secolul al IX-lea, s-a lovit de rezistenta armata a populatiilor slave, turanice si romanesti dinlauntrul si din afara arcului carpatic si organizatiilor lor politice. Aceste voievodate au fost cucerite rand pe rand.
Mijloacele folosite de catre regalitatea maghiara pentru a-si impune stapanirea in Transilvania: crestinarea ungurilor dupa anul 1000 a insemnat si preluarea formelor de organizare politica si ecleziastica ale lumii apusene si a dat expansiunii ungare un caracter organizat. Colonizarea teritoriului cu populatii de alte etnii: secuii au fost progresiv deplasati spre rasaritul Transilvaniei pe masura extinderii puterii regatului. In acest timp ei au convetuit cu romanii. In 1211, regele ungariei Andrei al II-lea a instalat in “Ordinul Cavalalerilor Teutoni” cu misiunea de a opri invaziile cumanilor din Campia dunarii in Transilvania si pentru a deschide calea expansiunii Regatului ungar la sud si rasarit de Carpati. La 1247 fiintau pe teritoriul dintre Carpati si dunare formatiuni politice prestatale romanesti.
Invazia mongola in Europa centrala si constituirea unui stat mongol cu capitala pe fluviul Volga, la care se adauga criza din interiorul regatului, a franat expansiunea cestuia in afara arcului carpatic. Tarile erau organisme care gravitau in sfera de influenta a marilor puteri vecine sau instalate in spatiul carpato-dunarean in secolele XII si XIII: Imperiul cumanilor, Regatul ungar si Statul vlaho-bulgar. Autonomiile romanesti din Nordul Peninsulei Balcanice si din spatiul carpato-dunarean au fost supuse unui puternic asalt cu tendinta de anihilare in secolele XI-XIII din partea Imperiului bizantin in sud si din partea Regatului ungar in nord. Amenintate sa dispara, ele au reactionat, marcand, in efortul lor de aparare, trecerea de la tara la stat.
Constituirea statelor medievale romanesti:
Context- pe plan extern: involutia teritoriala a Regatului ungar, pierderea pozitiilor sale extracarpatice si extinderea influentei Hoardei de Aur; elementul decisiv al constituirii statelor l-a reprezentat inlaturarea dominatiei teritoriale a Regatului ungar.
Pe plan intern: intarirea raporturilor feudale a determinat concentrarea formatiunilor politice prestatale in jurul uneia mai puternice.
Procesul de intemeiere a Tarii Romanesti si a Moldovei s-a realizat in mai multe etape de evolutie. Institutii centrale: Dupa constituirea statelor medievale, regimul lor politic a evoluat spre formula monarhica in tiparele generale ale monarhiei feudale (cu trasaturi proprii), determinate de specificul societatii romanesti. Constituirea celor doua state a insemnat si un transfer de putere politica din partea cnezilor si voievozilor locali in favoarea conducatorului ales, care si-a asumat titlu de “mare voievod”. Titlul exprima functia militara a conducatorului si intaietatea in raport fata de ceilalti voievozi.
Contextul extern: Criza Regatului Ungariei, datorata si schimbrii de dinastie. Factorul decisiv a fost reprezentat de incercarea formatiunilor prestatale romanesti de a inlatura dominatia Regatului Ungariei.
Contextul extern: Pericolul extern a dus la intarirea raporturilor feudale si la concentrarea acestora in jurul unei autoritati mai puternice.
Premisele economice contribuie la formarea statului; acestea sunt: largirea schimburilor comerciale, aparitia targurilor si a orselor;
Statele medievale extracarpatice s-au format in mai multe etape de evolutie: unificarea formatiunilor politice prestatale; delimitarea teritoriala a noii formatiuni politice prin formarea principalelor institutii laice si eclezistice si obtinirea independentei pentru statele romanesti extracarpatice.
Modalitatea de formare a autonomiilor romanesti:
Asezarile rurale risipite in cuprinsul unor tari erau conduse de cnezi si juzi cu functii judecatoresti sau administrative. Puterea unora dintre cnezi s-a extins cu timpul peste mai multe sate dintr-o regiune geografic-politic determinta: tarile – autonomii politice nascute din asocierea mai multor sate depindeau de un centru de putere strain, fie direct, fie prin intermediul unei capetenii militare, voievod. Satul, cadrul principal de convetuire sociala, grupa familiile de tarani. In secolele VII-IX nu depasise nivelul obstii satesti teritoriale. Formele traditionale de organizare politica romaneasca predominante inca din aceasta vreme erau cneztul si voievodatul. Tarile cneziale si voievodatele erau inzestrate cu organizare politica, militara si ecleziastica.
Cucerirea teritoriilor de la vest de Carpati de catre Regatul Ungariei:
Expansiunea spre rasarit a ungurilor, instalati in Campia Panonica in secolul al IX-lea, s-a lovit de rezistenta armata a populatiilor slave, turanice si romanesti dinlauntrul si din afara arcului carpatic si organizatiilor lor politice. Aceste voievodate au fost cucerite rand pe rand.
Mijloacele folosite de catre regalitatea maghiara pentru a-si impune stapanirea in Transilvania: crestinarea ungurilor dupa anul 1000 a insemnat si preluarea formelor de organizare politica si ecleziastica ale lumii apusene si a dat expansiunii ungare un caracter organizat. Colonizarea teritoriului cu populatii de alte etnii: secuii au fost progresiv deplasati spre rasaritul Transilvaniei pe masura extinderii puterii regatului. In acest timp ei au convetuit cu romanii. In 1211, regele ungariei Andrei al II-lea a instalat in “Ordinul Cavalalerilor Teutoni” cu misiunea de a opri invaziile cumanilor din Campia dunarii in Transilvania si pentru a deschide calea expansiunii Regatului ungar la sud si rasarit de Carpati. La 1247 fiintau pe teritoriul dintre Carpati si dunare formatiuni politice prestatale romanesti.
Invazia mongola in Europa centrala si constituirea unui stat mongol cu capitala pe fluviul Volga, la care se adauga criza din interiorul regatului, a franat expansiunea cestuia in afara arcului carpatic. Tarile erau organisme care gravitau in sfera de influenta a marilor puteri vecine sau instalate in spatiul carpato-dunarean in secolele XII si XIII: Imperiul cumanilor, Regatul ungar si Statul vlaho-bulgar. Autonomiile romanesti din Nordul Peninsulei Balcanice si din spatiul carpato-dunarean au fost supuse unui puternic asalt cu tendinta de anihilare in secolele XI-XIII din partea Imperiului bizantin in sud si din partea Regatului ungar in nord. Amenintate sa dispara, ele au reactionat, marcand, in efortul lor de aparare, trecerea de la tara la stat.
Constituirea statelor medievale romanesti:
Context- pe plan extern: involutia teritoriala a Regatului ungar, pierderea pozitiilor sale extracarpatice si extinderea influentei Hoardei de Aur; elementul decisiv al constituirii statelor l-a reprezentat inlaturarea dominatiei teritoriale a Regatului ungar.
Pe plan intern: intarirea raporturilor feudale a determinat concentrarea formatiunilor politice prestatale in jurul uneia mai puternice.
Procesul de intemeiere a Tarii Romanesti si a Moldovei s-a realizat in mai multe etape de evolutie. Institutii centrale: Dupa constituirea statelor medievale, regimul lor politic a evoluat spre formula monarhica in tiparele generale ale monarhiei feudale (cu trasaturi proprii), determinate de specificul societatii romanesti. Constituirea celor doua state a insemnat si un transfer de putere politica din partea cnezilor si voievozilor locali in favoarea conducatorului ales, care si-a asumat titlu de “mare voievod”. Titlul exprima functia militara a conducatorului si intaietatea in raport fata de ceilalti voievozi.
