Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu

romanul realist-obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu

Date despre autor si opera:

Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern se afirma literar in perioada interbelica. 


Specia literara: 
Opera literara “Ion” este un roman traditional, obiectiv, social si realist. Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. Romanul are urmatoarele trasaturi: complexitatea actiunii si numarul mare de personaje, obiectivitatea, omniscienta si ubicuitatea naratorului. 


Tema: 
Problematica taranului roman intr-o societate dominata de suprematia bunurilor materiale. Creatia are doua parti, “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. 


In debutul romanului se prezinta drumul care, din soseaua centrala, merge catre satul Pripas, pentru ca la final, aceasta sa iasa din sat pentru a se reuni cu drumul principal. Inceputul este facut prin descrierea detaliata a satului, in timp ce tinerii joaca pe ritmul unei “Somesane”, iar femeile si copiii privesc admirativ, barbatii instariti s-au retras intr-un loc mai ferit pentru a discuta. Naratorul comenteaza intentia lui Alexandru Glanetasu, un taran sarac si marginalizat de colectivitatea sateasca, de a discuta si el cu bogatanii. Fiul sau insa, Ion, personajul central al cartii, va invinge temerile tatalui, provocand o drama de proportii epopeice. 


Intriga romanului anticipata de conflictul de la hora intre Ion si George; cei doi tineri fac parte din clase sociale diferite: Ion este sarac dar harnic si priceput, iar George este cel mai instarit flacau din sat. Identificand saracia cu lipsa de demnitate si cu privarea de un statut social pe care sigur ca il merita, Ion si-o doreste de sotie pe Ana, fata lui Vasile Baciu, promisa lui George. Disputa dintre cei doi este o infruntare intre doua orgolii puternice. La sugestia lui Titu Herdelea, Ion gaseste modalitatea de a-l “sili” pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie, fapt care constituie intriga romanului si contureaza principalul conflict desfasurat pe doua coordonate: exterior (dintre Ion si viitorul socru) si interior (intre “glasul pamantului” si “glasul iubirii”). Ion este un tanar istet si harnic, dar care sufera din pricina saraciei. Singura avere a familiei, cateva loturi de pamant care fusesera zestrate Zenobiei, au fost instainate de tatal sau, un mare amator de rachiu, iar Ion muncea de dimineata pana seara pamantul ramas. Inca de copil, el paraseste scoala, chiar daca invatatorul Herdelea remarca istetimea lui, tocmai pentru ca dorea sa fie infratit cu pamantul. Lucrand, reuseste sa pastreze ceea ce le ramasese, fara a mai instraina mica lor avere caci pamantul ii era drag, ca ochii din cap. Singura solutie de a iesi din impasul saraciei si de a-si castiga locul privilegiat in cadrul colectivitatii este dobandirea pamantului prin casatorie. Desi o iubeste pe Florica, cea mai frumoasa dar si cea mai saraca fata din sat, o paraseste pentru Ana. El constata ca fericirea nu se poate cladi doar pe sentimentul iubirii, dragostea fiind numai adaosul. La dorinta de a se remarca din punct de vedere social se adauga si trasaturile sale de caracter: ambitia, orgoliul, instinctul de a poseda cat mai mult pamant, dorinta de razbunare impotriva unei soarte nedrepte. La hora se infiripa gandul lui Ion de a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu, prin casatorie cu fiica acestuia, Ana, ravnita de flacaul bogat, George. Se contureaza astfel conflictul principal al romanului, intre Ion si George, caci dorinta flacaului urmarita atent, intr-o gradatie ascendenta, devine obsesie si se implineste cu ajutorul uneia dintre cele mai importante calitati ale personalitatii sale, anume perseverenta. “Glasul iubirii” este astfel umbrit de “glasul pamantului”. Dorinta lui dupa pana la extrem, il dezumanizeaza, trasaturile sale isi pierd treptat umanitatea si calitatile degenereaza in defecte. Stiind foarte bine ce isi doreste si primind sugestia lui Titu Herdelea asupra modalitatii de a-l “sili” pe Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie, el obtine  doar partial ceea ce ravnea de atata timp, caci viitorul socru e precaut si nu-i ofera toate pamanturile drept zestre pentru fata. Intrucat Ion nu se multumeste cu putin, re razbuna pe Ana, cea care, de la inceput joaca rolul victimei. 


Nunta lui Ion cu Ana reprezinta momentul in care cele doua “glasuri” se intalnesc; in sufletul flacaului se naste indoiala izvorata dintr-un moment de slabiciune, realizand ca, impreuna cu pamanturile, trebuie sa o ia si pe fata urata, in timp ce Florica e mai frumoasa. Ajuns in posesia pamanturilor, atitudinea sa fata de cei din jur se schimba, devenind obstentativa. Ca o compensatie pentru suferinta acuta cauzata de saracie, el afiseaza cu mandrie noul statut social pe care crede ca-l merita cu prisosinta. Punctul culminant al romanului si momentul in care cele doua “glasuri” se confunda este scena sarutarii pamantului. In construcita subiectului, ea reprezinta totodata o anticipare a finalului sau tragic, a contopirii cu pamantul care ii este atat de drag. Imposibilitatea implinirii erotice alaturi de Florica genereaza o pasiune imensa si nefireasca pentru ceea ce si-a dorit de mic; obsesia pamantului substituie nevoia de afectiune. Gestul de a saruta pamantul este o manifestare anormala, personalitatea sa depasind sfera realismului. Infratirea cu lutul, pe care il strange in pumni, ii confera statutul mult ravnit de stapan absolut, prin implinirea unei obsesii mistuitoare; personajul capata astfel dimensiuni epopeice. Epuizand energia erotica in implinirea patimei pentru pamant, Ion o trateaza pe Ana ca pe un obiect, un mijloc de a obtine ceea ce si-a dorit dintotdeauna. Destinul ei nefericit devine tragic dupa casatsoria, care la inceput, i se pare a fi o binecuvantare, devine cu timpul un prilej de dezamagire. Nici atunci cand naste un copil nu obtine de la Ion afectiunea dorita, pentru ca acesta nu simte decat mila si repulsie pentru ea. Ea gaseste in sinucidere o salvare din cercul vicios al propriului destin. Dupa moartea sotiei, Ion e preocupat doar de pastrarea averii pe care o obtine cu greu de la socrul sau, care, la randul lui, devine bogat tot datorita zestrei obtinuta prin casatorie. Ion isi da seama ca singurul mijloc de a pastra averea este copilul Petrisor, dar acesta moare si dupa indelungi dispute, pamantul ramane totusi in administratia tatalui, dar, in caz de deces, va ramane bisericii. Imediat dupa ce isi satisface dorinta de posesie, Ion realizeaza ca ea nu poate substitui iubirea adevarata. Florica, fata pe care o iubieste in continuare, se casatorise cu George, al carui orgoliu de a-l face pe Ion sa sufere este deplin satisfacut. Dar tocmai pentru ca si din punct de vedere erotic Ion manifesta aceeasi vointa puternica se intalneste pe ascuns cu aceasta. Pedeapsa pentru tot raul produs celor din jur nu poate fi decat una capitala: George il rapune cu cateva lovituri de sapa sub ferestrele Floricai. Ion fiind coborat in pamantul care i-a fost prea drag, ucis cu o unelta cu care se lucreaza pamantul.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat roman realist-traditionalist-obiectiv: Baltagul de Mihail Sadoveanu

roman realist-traditionalist-obiectiv: Baltagul de Mihail Sadoveanu

Date despre autor si opera:

Mihail Sadoveanu este un scriitor fidel al principiilor traditionaliste, el ilustreaza in opera sa viata satului romanesc ca tema epica fundamentala. 


Specia literara:
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele sunt numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe cu ajutorul dialogului, al monologului interior si al introspectiei auctoriale. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului obiectiv si omniscient asupra evenimentelor relatate la persoana a III-a. 


Tema:
Tema Ilustreaza perspectiva romaneasca traditionalista, conturand viata din satul romanesc, sufletul taranului moldovean care pastreaza traditiile si specificul national cu un mod propriu de a gandi, de a rationa in fata problemelor cruciale ale vietii. 


Titlul:
Titlul numeste obiectul, baltagul (secure, topor cu doua taisuri), arma simbolica si menita sa indeplineasca dreptatea, deci o unelta justitiara. 


Timpul este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara. Incipitul il constituie o legenda spusa de Vitoria Lipan caruia ii vine in minte de la sotul ei, din memorie afectiva. Actiunea romanului este simpla, subiectul avand un singur fir narativ si anume drumul parcurs de Vitoria Lipan in cautarea sotului sau, Nechifor Lipan, dorind sa afle adevarul si sa indeplineasca dreptatea. In Magura Tarcaului, Vitoria Lipan este ingrijorata  ca s-a intamplat ceva rau barbatului ei, care plecase la Dorna sa cumpere o turma de oi si intarziase 73 de zile. Vitoria are un vis despre soarta lui Nechifor, fapt care o determina sa gaseasca raspuns la semnele rau-povestitoare despre acel vis. Vitoria se duce la preotul Danila, care ii promite ca va face o slujba pentru ca Dumnezeu sa faca lumina in acest caz. Ca orice femeie simpla de la tara, influentata de superstitii, ea se duce la baba Maranda, vrajitoarea satului, pe care nu o crede. Vitoria se hotaraste sa se roage si sa tina post. Banuiala ca s-a intamplat o nenorocire o devora sufleteste, se inchide in sine, incercand sa caute in interiorul ei lumina calauzitoare (conflict interior). Ajunge la ideea ca barbatul ei este mort, de la banuiala ajunsese la certitudine. 


Se hotaraste sa plece in cautarea adevarului sa afle ce s-a intamplat cu sotul ei. Vitoria si Nechifor Lipan nu aveau o avere foarte mare, dar aveau exact cat le trebuia si din sapte copii mai traiau doar doi: Minodora si Gheorghita. Vitoria pleaca impreuna cu Gheorghita in cautarea lui Nechifor. Cei doi urmeaza acelasi drum parcurs de Nechifor. Secventa narativa a calatoriei contureaza realismul romanului, prin drumul parcurs de Nechifor si pe care Vitoria il urmeaza. Vitoria intreaba peste tot de el, pe la hanuri si pe la oameni de barbatul ei. Ea si Gheorghita sunt insotiti pana la Calugareni de domnul David si fac popas la hanul lui Donea, la Calugareni, apoi la Focosa unde afla ca Nechifor nu mai fusese vazut din toamna trecuta. La Borca, satenii i-au abatut din cale ca sa participe la o cumetrie, iar la Cruci au dat peste o nunta. La Vatra Dornei, descopera in registrul de la prefectura ca in luna noiembrie Nechifor Lipan cumparase 300 de oi, fiind cea mai mare vanzare din targ, apoi ca vanduse 100 de oi la doi munteni si o luasera impreuna spre Neagra. Ca urmare, Vitoria hotaraste sa se intoarca, asa cum presupune ca s-ar fi intors si Nechifor, luand drumul spre casa. 


Poposind la o crasma de la marginea Dornelor, ea afla de cei 3 si turma de oi. Alte informatii capata si la Brosteni, Borca si Sabosa. S-au oprit apoi in satul Suha la crasma lui Iorgu Vasiliu, care le spune ca a vazut 2 ciobani cu oile, nu trei, asa cum sustinea Vitoria. Ea isi da seama ca intre cele doua localitati s-a petrecut omorul. Indreptandu-se din nou spre Sabosa, pe cand intreba din casa in casa despre Nechifor, descopera cainele sotului, care ii conduce pe Vitoria si pe Ghiorghita intr-o rapa, intre Suha si Sabosa. Ei gasesc acolo cadavrul lui Nechifor Lipan. Femeia observa ca avea capul spart de un baltag. Ea socoteste ca este datoare sa afle ce s-a intamplat si sa-i gaseasca pe criminali. Dar mai intai Vitoria face randuielile cuvenite pentru mort, anunta autoritatile, cauta un preot, vegheaza ca toate ritualurile inmormantarii sa fie respectate. 


Episodul denuntarii vinovatilor incepe cu vizita Vitoriei la Prefectura. Ea nu acuza pe nimeni, doar exprima nedumeririle in legatura cu un posibil martor care a asistat la targ. Este foarte insistenta atunci cand ii pofteste la inmormantare pe subprefectul Balmez dar si pe Calistrat Bogza si Ilie Cutui (cei doi din urma fiind asasinii). Scopul era demascarea celor doi si pedepsirea lor. Scena demascarii este realizata atunci cand ii invita pe cei trei sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag la el. Apoi ea incepe sa povesteasca faptele asa cum se petrecusera, pentru ca i le spusese Lipan cand l-a gasit in rapa. Dupa ce termina povestirea, Vitoria il indeamna pe Gheorghita sa ia baltagul lui Calistrat. Pierzandu-si cumpatul, Calistrat sari la Gheorghita sa-i ia baltagul dar Gheorghita il loveste cu baltagul in frunte, in timp ce cainele sari la gatul sau. Calistrat Bogza marturiseste ca impreuna cu Ilie Cutui l-au ucis pe Nechifor Lipan ca sa-i ia oile. Odata adevarul aflat si criminalii pedepsiti, Vitoria se pregateste sa se intoarca acasa, planuind ca va reveni aici dupa 40 de zile si o va aduce atunci si pe Minodora.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat roman realist-subiectiv: Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda

roman realist-subiectiv: Cel mai iubit dintre pamanteni de Marin Preda

Date despre autor si opera:

Marin Preda a fost romancier, dramaturg si traducator nascut in Silistea Gumesti. Este printre primii scriitori care demasca fundamentul artificial si mincinos al comunismului. Aparitia romanului „Cel mai iubit dintre pamanteni” a constituit un curaj care a avut un mare succes. 


Specie literara:
Romanul este o specie a genului epic, in proza, de mare intindere, cu actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narative, organizate prin alternanta sau inlantuire, cu o intriga ampla si complicata. Personajele sunt numeroase, de diverse tipologii dar bine individualizate, sunt angrenate in conflicte puternice, iar structura narativa realista profileaza o imagine consistenta si profunda a vietii. Principalul mod de expunere este naratiunea, iar personajele se contureaza direct prin descriere si indirect, din propriile fapte, ganduri si vorbe cu ajutorul dialogului, al monologului interior si al introspectiei auctoriale.


Tema:
Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului-personaj, autodiegetic (care relateaza propria experienta ca personaj central al povestirei), reprezentate la persoana I, acoperind o problematica periculoasa acelei perioade (1950-1960). Romanul este structurat in trei volume scrise sub forma de jurnal intim la persoana I, de catre un om care sansa l-a ocolit, Victor Petrini. 


Incipitul volumului I relateaza arestarea lui Victor Petrini pentru crima. Urmand sfatul avocatului, Stefan Pop, care il indeamna sa povesteasca in scris tot ceea ce i s-a intamplat in viata, pentru a putea astfel sa apara in proces la ultima infatisare. Protagonistul-filozof rememoreaza si retraieste evenimentele relatate in cadrul carora cauta explicatii. Inceputul retrospectivei cronologice evoca adolescenta lui Victor Petrini, petrecuta inaintea si in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Crescut intr-un oras transilvanean, Victor este un adolescent dur si turbulent, ocolit de fete si antipatizat de colegi pentru firea lui transanta. Casatoria formala a parintilor, relatia rece dintre ei il indeparteaza de familie pe adolescent cu impulsuri bizare. Atitudinea lor il distantiaza de parinti si isi pierde orice urma de respect fata de acestia. Firea adolescentina plina de reactii confuze il apropie pe Victor de un anturaj dubios, unde o cunoate pe prima femeie din viata lui, Nineta Romului, dar care dupa ce pune stapanire pe inima lui, ea dispare brusc din viata acestuia. Dupa terminarea liceului, Victor Petrini se inscrise la Facultatea de Litere si Filosofie. Student stralucit, apreciat de profesori si colegi, Victor se se indragosteste de Caprioara, nunta lor fu abandonata pentru ca ea dispare. Victor o cauta si afla adevarul despre ce se intamplase. Tanara ramasese insarcinata cu un student de la medicina, fapt ce a dus la despartirea lor, insa Victor o iubeste si o iarta cu conditia sa faca intrerupere de sarcina. Caprioara moare pe masa de operatie si Victor se simte vinovat. Victor devine profesor la o scoala in timp ce se pregateste pentru o careira universitara. Se imprieteneste cu Petrica Nicolau, profesor de romana. Intr-o zi este invitat la masa de catre Petrica iar Victor este fascinat de frumusetea Matildei, sotia lui Petrica. Intre cei doi se aprinde o iubire pasionala, cu scrisori de amor. Mobilizat pe front in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, Victor ii trimite scrisori Matildei. Ea divorteaza si ajunge sa se insoare cu ea dar numai dupa doi ani casnicia lor devine un iad. Victor se muta in casa femeii si devine apoi asistent universitar la catedra de literatura si filosofie. Cei doi nu se inteleg deloc bine si au frecvente certuri si neintelegeri. Casnicia lui Petrini evolueaza spre dezastru, dar pentru ca Matilda este insarcinata, sotul ei se simte fericit si nu vrea sa se desparta de femeia pe care inca o mai iubeste. Relatia lui Petrini cu Matilda degenereaza vizibil, nasterea fetitei lor, Silvia, nu relaxeaza casnicia ci dimpotriva, mama este geloasa pe dragostea tatala a lui Victor pentru fetita lor. La festivitatea botezului, Matilda izbucneste intr-o criza, acuzandu-l pe Petrini de tot felul de fapte grave. In aceasi seara Victor Petrini este arestat fiind invinuit de implicarea intr-o organizatie extremista. Acuzatia este abuziva si se bazeaza pe interpretarea eronata a textului dintr-o scrisore pe care un coleg de al sau, i-o trimisese de la Paris, unde se stabilise definitiv: “Scrie-mi! Eu astept ordonantele dumneavoastra”. Petrini incearca in zadar sa explice faptul ca replica era dintr-un spectacol.

Volumul al doilea incepe cu interogatoriul si acuzatiile aduse de un colonel maghiar si altul roman. In cele din urma Victor Petrini este condamnat la trei ani de inchisoare si ajunge la minele de plumb de la Baia Sprie, pentru “reeducare”. Rautatea gardienilor analfabeti se manifesta in formele cele mai crancene. In luna februarie, gardianul il obliga sa intre in ghereta de scanduri a celulei numai in camasa si descult, sansele de supravetuire fiind minime. Petrini isi salveaza viata impingandu-l pe gardian in abisul intunecat la minei, moartea sa fiind considerat un accident de munca. Eliberat dupa trei ani, Victor Petrini se intoarce in orasul sau si este foarte fericit sa-si imbratiseze fetita. In acest timp Matilda se imprietenise cu un activist de partid cu o inalta functie politica, Mircea. Datorita lui Mircea, Matilda isi salvase casa si pe Victor sa-l scape de acuzatii ce i-ar fi putut prelungi detentia in urma confiscarii caietelor sale, care cuprindeau idei contra regimului comunism. Reincadrarea lui Victor Petrini in invatamantul superior este imposibila, dar cu ajutorul activistului de partid Mircea, primeste un post de bibliotecar. Dupa trei luni, Mircea este numit intr-o alta functie in partid la Bucuresti si cel care-i ia locul il sfatuieste pe Victor Petrini sa-si caute serviciu. I se ofera un loc la deratizarea orasului. Anturajul acestor oameni simpli aflati pe nivelul cel mai jos al societatii il deprima foarte mult. Despretuind statutul social decazut al lui Petrini, sotia il anunta ca divorteaza, iar singura ratiune de a trai ramane fetita lui, Silvia. Suspectat de cancer al laringelui, este internat in spital. Ion Micu il viziteaza la spital si-l pune la curent cu efectele comunismului in Uniunea Scriitorilor, din care el facea parte. Diagnosticul de cancer este infirmat si Victor Petrini se intoarce in casa parinteasca si se agajeaza ca strungar la uzina de avioane unde lucra si tatal lui. O reintalneste pe Nineta Romuluis, prima sa iubire. Considerat un ratat de catre tatal sau, Victor inchiriaza un apartament, demisioneaza de la uzina si se angajeaza contabil la alta uzina. Victor Petrini primeste o oferta de munca din partea Matildei, care era maritata la Bucuresti cu Mircea dar Victor Petrini refuza postul la Universitatea din Capitala. In volumul al treilea, Victor Petrini se indragosteste de Suzy Culala, casierita de la fabrica unde el lucra. Fata ii face avansuri, il felicita de ziua lui si ii ofera flori, isi povesteste episoadele din viata ei si a familiei sale in timpul plimbarilor in doi. Victor crede ca a gasit in sfarsit, adevarata dragoste, dar nu stie ca ea este casatorita cu un alcoolic cronic si violent, Pencea, care-i urmareste. Petrini devenise suspicios ca urmare a multelor esecuri si se intreaba daca ea este sincera. Neincrederea se accentueaza cand ea era in vizita la familia Culala, vede o fotografie cu Suzy inconjurata de opt barbati. O cere in casatorie dar ea refuza fara sa-i spuna de ce. In ziua de Anul Nou, Matilda vine impreuna cu Silvia pe neasteptate, dar gasindu-l cu Suzy, isi ia copilul si pleaca. Petrini afla ca Matilda divortase si de activistul Mircea, iar Petrini reuseste sa aiba o mica vacanta cu Silvia, fiica lui. Isi continua relatia cu Suzy si pleaca impreuna cu un grup de prieteni la Sinaia sa schieze. O furtuna de zapada defecteaza instalatia telescaunului si cei doi ajung cu greu pana la teleferic, unde ii asteapta sotului lui Suzy, care devine agresiv. Intr-o ipostaza de autoaparare, Petrini il impinge involuntar pe Pencea in prapastie si acesta moare. Astfel Victor Petrini savarseste o a doua crima, este arestat si ingrozit de experienta anterioara de detentie apeleaza la prietenul sau, avocatul Ciceo. Pana la comiterea crimei, relatarea din jurnal apartine lui Victor Petrini la rugamintea avocatului, astfel incat acesta sa aiba suficiente argumente pentru redactarea pledoariiei. In continuare, relatarea faptelor apartine lui Ciceo, din perspectiva martorului, tot la persoana I. Avocatul si singurul prieten a lui Petrini construieste o strategie juridica eficace, cu martori care sa probeze alcoolismul si agresivitatea lui Pencea, cu argumente in sustinerea ideii de legitima aparare a lui Victor Petrini. Ca urmare, Victor este condamnat la doar 6 ani de inchisoare si Suzy la un an pentru complicitate. Petrini este eliberat din inchisoare dupa doi ani intrucat muncise pe toata perioada detentiei. Suzy pleaca pentru totdeauna in Italia si Petrini la numai 35 de ani ramane iar singur, fara sa fie iubit de nimeni, sentimentul de care el avea foarte mare nevoie, pentru motivarea sa pe viitor, astfel micuta Silvia ii ofera iubirea de care el avea nevoie, iar Petrini se intoarce la casa parinteasca, primeste un post de profesor la catedra de limba franceza si viata lui reintra, incet-incet, in normalitate.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-obiectiv: Morometii de Marin Preda

romanul realist-obiectiv: Morometii de Marin Preda

Date despre autor si opera:

Marin Preda este un reprezentant de seama al perioadei postbelice a literaturii. Primul volum al romanului “Morometii” apare in 1955, iar cel de-al doilea, in 1967. Ele se axeaza pe prezentarea satului romanesc din Campia dunarii, care trece prin numeroase schimbari sociale. Romanul are la baza factorul biografic in crearea personajului principal. Modelul de care la care a pornit Preda in vederea constiturii eroului central, Ilie Moromete, a fost chiar tatal sau. Cadrul desfasurarii actiunii este, de asemenea, satul natal al lui Preda, Silistea-Gumesti din judetul Teleorman. 


Specia literara: 
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict puternic. “Morometii” este un roman realist de factura psihologica. El prezinta viata sociala dintr-un sat de campie inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial si dupa razboi, accentuand existenta taranimii dar si transformarile sociale la care este supusa (reformele socialiste). Ampla creatie inglobeaza elemente tradigionaliste si moderne. Omniscienta si ubicuitatea narativa, relatarea obiectiva la persoana a treia, se asociaza cu perspectiva personajelor reflector. 


Semnificatia titlului: 
Titlul reda numele familiei prezentate in roman, ai carei membri sunt exponenti ai casei taranesti, fiind surprinsi in raport cu prefacerile sociale intuite inainte de cel de-al doilea Raboi Mondial si evenimente dupa 1940. 


Actiunea primului volum incepe cu trei ani inainte de izbucnirea celui de-al doilea Razboi Mondial. Inca de la inceput se concretizeaza conflictul principal al romanului, anume acela dintre membrii familiei (conflict intern): disputa mocnita dintre mama si fiii vitregi si cea dintre copiii rezultati din cele doua casatorii; la acestea se adauga si conflictul dintre tata si fiul cel mic, Niculae, pentru ca Ilie prefera ajutorul acestuia in gospodarie in defavoarea mersului la scoala. Unitatea familiala este astfel amenintata, fapt care duce catre o destramare iminenta. Existenta familiei Moromete este stransa legata de cea a colectivitatii satesti. Astfel, duminica, in timp ce femeile merg la biserica, barbatii se strang in poiana fierariei lui Iocan pentru a discuta evenimentele politice citite din gazete. Taranii il asteapta de fiecaredata pe liderul lor, Moromete, care intarzie intotdeauna. Sunt citite si discutate apoi evenimente din presa vremii. Desi se afla in pragul unor transformari majore, oamenii simt nevoia sa comunice, neluand in seama amenintarile istoriei. Ei sunt pastori ai traditiei, traind cu impresia ca pamantul pe care il au in posesie le va asigura permanenta existenta. Omul modern insa schimba radical relatia cu pamantul datorita aparitiei comertului; banul devine astfel principala valoare a noii ordini instituite. Taranii, precum Moromete, au tendinta de a neglija schimbarile sociale, mentinand iluzia implinirii sufletesti prin intermediul bucuriilor spirituale. Amenintarile istoriei sunt evidente, la nivel individual, in scena platii funciare, in care Ilie Moromete incearca sa se sustraga de la achitarea darilor impuse de stat. Chemat fiind de la fieraria lui Iocan, intra in curte evitandu-i pe Jupuitu si pe cel care il insotea, in speranta ca nu va plati nici de aceasta data. Initiaza apoi un asa-zis dialog cu membrii familiei sale pentru a demonstra ca, intr-o gospodarie,exista treburi nenumarate, care nu suporta amanarea. La spectacolul actoricesc initiat de tata se adauga si cel al fiicelor in momentul in care Jupuitu are intentia de a sechestra bunuri din casa. Pentru a aplana conflictul, Moromete achita o parte din bani, avand totusi satisfactia ca nu a fost nevoit sa-i dea pe toti. Desi conflictele exterioare familiei sunt domolite cu relativa usurinta de catre Moromete, disputele interne adancesc problemele familiale conducand spre o iminenta criza. Paraschiv, Nila si Achim nutresc sentimente de ura fata de mama vitrega, influentati fiind si de sora lui Ilie M. Vazand ca Tita si Ilinca isi strange zestrea, ajutate de Catrina si ca Niculae vrea sa mearga la scoala, se simte nedreptatiti si hotarasc sa fuga de acasa. Catrina doreste ca Ilie sa treaca si pe numele ei casa in contul lotului de pamant pe care il adusese ca zestre si pe care Ilie il vanduse pentru a plati datori. Moromete amana la nesfarsit rezolvarea acestei situatii, iar Catrina ameninta ca il va parasi si va pleca. Pe fondul conflictual din familie si asaltat de multitudinea datoriilor, Moromete se hotaraste sa taie salcamul din curte pentru a-l vinde vecinului sau instarit, Tudor Balosu. In zorii unei zile memorabile, tatal impreuna cu Nila, cel mai naiv si mai docil dintre fii, doboara salcamul, un simbol al echilibrului familial. Taierea salcamului simbolizand o decadere al familiei Moromete. Fuga fiilor sai, cu oile, caii si bunurile din casa, reprezinta o lovitura grea a destinului asupra felului in care tatal percepe lumea. El este silit sa constate ca ei au o mentalitate total diferita de a lui si incepe sa se intrebe unde a gresit. Realizeaza ca iluzia linistii si echilibrului se prabuseste, iar amenintarile iminentelor scimbari sociale se adeveresc. Timpul rabdator nu mai exista si singura solutie compromis este adaptarea la noua oranduire ai carei reprezentanti erau fii sai. Desi se afla intr-un moment de criza profunda Moromete gaseste in continuare solutii (vinde o parte din pamant), care insa il afecteaza in plan spiritual. Nu mai glumeste, nu mai raspunde la salut. 


Volumul II: in volumul al doilea se poate constata o schimbare majora. Actiunea volumului al doilea incepe dupa izbucnirea celui de al doilea Razboi Mondial intr-o aparenta stare de implinire in familia Moromete: tatal, care parca intinerise, vindea porumb la un pret foarte bun, ceea ce asigura confortul financiar mult-dorit, insa drama destramarii familiale este vie in constiinta personajului. Desi primea scrisori, in care era anuntat asupra destinului fiecaruia dintre baieti, Moromete ii viziteaza,in speranta ca ii va convinge sa se intoarca in satul natal. Constata insa ca ei se adaptasera, refuzand categoric propunerea tatalui. Un nou moment de criza existentiala a personajului apare cand afla ca Nila a murit pe front. Durerea care il apasa conduce la o iremediabila inchidere in sine. Niculae, fiul cel mic, abandonase scoala pentru ca, spunea tatal, acesta nu aduce niciun beneficiu. Cuvantul nou intrebuintat de Moromete exemplifica schimbarile sociale majore, intr-o lume in care totul devenise marfa, posibil de achizitionat cu bani. Niculae insa nu impartaseste opiniile tatalui. Ii marturiseste dorinta de regasire a sinelui, dar si a propriului rost in lume. Noua ideologie pe care o promoveaza membrii comunisti il atrage pe Nicolae, care isi gaseste menirea in sustinerea acesteia. Este trimis la o scoala de partid si tine discursuri taranilor despre inscrierea la colectiva; acestia sunt reticenti, la inceput, fiind ulterior obligati sa adere la procesul de colectivizare. Nicolae ajunge, cu timpul, un sustinator infocat al partidului si este trimis de Primul Secretar ca activist in Silistea-Gumesti pentru a supraveghea indeplinirea planului de colectare a cerealelor. In timpul secerislui, realizeaza ca aplicarea ideologiei comuniste este dramatica pentru tarani, iar in urma multiplelor neintelegeri aparute in sat este exclus din partid. Totusi, isi continua studiile, ajungand inginer si se casatoreste. Noua oranduire sociala isi lasa amprenta si asupra existentei tatalui, care nu poate concepe ca reprezentantii Sfatului Popular ii incalcau proprietatea pentru a consemna cat porumb a recoltat si pentru a aprecia cantitatea pe care trebui s-o predea la stat. Este obligat, de asemenea, sa dea cota parte si din carnea, laptele sau lana din gospodaria sa la care se adauga si vechea plata a impozitelor. Sotia il paraseste si ea. Omul care nu isi mai gaseste locul intr-o societate pe care o considera nedreapta mediteaza, din nou, asuprara rostului sau in lume. La 80 de ani, Moromete, se apropia de sfarsit. Cei apropiati ii relateaza lui Niculae felul in care a murit tatal sau, parasind o realitate pe care nu o putea intelege.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat nuvela realist psihologica: Moara cu noroc de Ioan Slavici

nuvela realist psihologica: Moara cu noroc de Ioan Slavici

date despre autor si opera: 
Ioan Slavici este unul dintre cei patru mari clasici ai literaturii romane si se afirma ca un deschizator de drumuri prin crearea romanului realist obiectiv si prin integrarea elementelor de analiza psihologica in proza sa. Universul prozei sale se axeaza, in principal, pe prezentarea satului sau, orasului transilvanean, dominat de conflicte puternice (patima banului, discrepanta dintre clasele sociale sau dintre colectivitate si individ) si aflat intr-o perioada de tranzitie de la oranduirea traditionala, arhaica la o noua forma de organizare capitalista. 


Specia literara: 
Nuvela este o specie a genului epic, cu un singur fir narativ care prezinta un conflict puternic, redat intr-o maniera obiectiva, intre personajele bine conturate, a caror importanta este accentuata. Nuvela de analiza psihologica dezvolta conflictul pe doua coordonate: exterior, la nivel faptic, dar mai ales interior, prin prezentare implicatiilor pe care le au faptele descrise pe plan psihic, la nivelul constiintei personajului. 


Semnificatia titlului: 
“Moara cu noroc” desemneaza un han aflat in pustietate, la rascruce de drumuri; locatia este o fosta moara(simbol al tacerii) iar “norocul” pe care il aduce este doar aparent. In esenta, ea este purtatoare de ghinion. 


Incipitul nuvelei enunta sfatul dat de batrana ginerelui sau, fost cizmar, care ia in arenda hanul de la “Moara cu noroc” pentru a-si spori castigurile, in vederea deschiderii unui atelier propriu de cizmarie. Ghita nu ia in seama vorbele soacrei, urmarindu-si cu perseverenta propriul ideal. El identifica saracia familiei sale cu lipsa demnitatii si de aceea isi doreste un statut social privilegiat. Pe masura ce visul prinde contur, protagonistul decade sufleteste, incalcandu-si principiile de viata. Pe parcursul nuvelei sunt prezentate semnele dezumanizarii sale care conduc inevitabil catre un final tragic.  Pentru inceput, castigul carciumarului este multumitor, fiind obtinut pe cale cinstita. Ghita se dovedeste a fi un om harnic si intreprinzator, urmarindu-si cu perseverenta scopul final, ajutat fiind de sotia sa, Ana. 


Intriga nuvelei este momentul aparitiei lui Lica Samadaul la han. El intruchipeaza forta raului care distruge treptat echilibrul familiei lui Ghita, culminand cu situatia dramatica din final. Personalitatea puternica a lui Lica are capacitatea de a-i domina pe cei din jur; Ghita intelege in scurt timp ca la Moara cu noroc nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica, iar el isi doreste sa ramana. Aceast situatie determina transformarea treptata a lui Ghita, care, dintr-un om cinstit, ajunge sa comita fapte groaznice. Informandu-i pe nou-veniti ca el este stapanul imprejurimilor, Lica i se adreseaza poruncitor lui Ghita caruia, pentru inceput, ii atribuie, fara a-l intreba, rolul de informator al sau; carciumarul va trebui sa-l instiinteze de tot ce se intampla. Atitudinea Samadaului, afisata cu ostentatie, declanseaza conflictul interior in constiinta lui Ghita. Prima sa reactie este aceea de a se apara de un posibil vrajmas: cumpara de la Arad doua pistoale, isi ia o sluga (pe Marti) si doi caini. Pe fondul unei profunde ingrojorari, manifestarile sale exterioare se schimba; dintr-un om deschis si apropiat sufleteste de familia sa, el devine irascibil, trecand usor de la o stare la alta. Vazand, pe de-o parte, ca Lica si prietenii lui puteau consuma la han fara a plati, dar dorind, pe de alta parte, sa ramana carciumar macar pentru trei ani, Ghita ajunge chiar sa regrete ca are familie si ca nu poate sa-si puna capul in primejdie pentru  strange banii necesari deschiderii unui atelier de cizmarie. In scurt timp, carciumarul isi da seama ca, intr-adevar, Lica este stapanul locurilor si ca, in fata lui, este complet lipsit de aparare. Masurile luate de el se dovedesc a fi ineficiente pentru ca Samadaul domoleste imediat cainii pentru a se apara. Nici banii stransi de carciumar nu sunt in siguranta pentru ca Lica ia orice suma din sertar fara a-i numara, promitand insa ca ii va restitui. Ana intuieste influenta malefica a noului tovaras al sotului ei si il vertizeaza pe acesta ca prietenia lor este aducatoare de mari neczuri. Spusele femeii accentueaza, de fapt, banuiala care il macina de ceva vreme si pe carciumar; cu toate acestea el nu poate renunta la afacerile de la han din dorinta obsedanta de a face avere. Din acest motiv , el se hotaraste sa fie cat mai prietenos cu Lica, sperand astfel la sporirea rapida a castigurilor. Pentru ca prudenta Anei sa nu-i strice planul, o impinge in bratele Samadaului, sperand ca acesta va aprecia gestul sau. Autorul, un fin observator al psihologiei umane, ofera detalii semnificative despre reactiile personajelor sale. Acest moment de cumpana pentru personajul principal anticipeaza dezumanizarea sa, conducand actiunea spre un final tragic si dezintegrarii familiei. 


Ghita devine partas al nelegiuirilor lui Lica. Intaiul moment al dezumanizarii personajului este depunerea marturiei false: desi stia ca Lica a plecat de la han in noaptea in care arendasul a fost jefuit, jura ca acesta a stat la han. Personajul nu gaseste o iesire din situatia in care se afla. Caracterul slab al carciumarului, dar si dorinta sa de inavutie il conduc spre o decadere ireversibila. Fondul sufletesc al carciumarului este profund moral: el doreste, la inceput, sa castige bani din munca cinstita si isi da seama pe parcurs ca greseste fiind partas la nelegiuirile lui Lica. Lipsa tariei de caracter il conduce insa spre pierzanie, fara posibilitatea de  se reabilita. Remuscarile sincere denota faptul ca el ramane, in adancul sufletului, un om bun care-si iubeste familia si face orice pentru a-i oferi o pozitie sociala privilegiata. 


O speranta de reabilitare pentru Ghita este aparitia jandarmului Pintea, cel care isi jurase ca o sa-l inchida pe Lica, fostul sau tovaras de talharie. Carciumarul adopta o atitudine duplicitara: pe de o parte se aliaza cu omul legii, pe de alta parte ramane prieten cu Lica, ajungand astfel complice la o dubla crima pentru ca, din nou, jura stramb in favoarea Samadaului. Acesta din urma pastreaza atitudina superioara fata de cei din jur, vorbindu-i sfidator si provocator lui Pintea.  Vazandu-se scapat de invinuirea de crima, Lica i se confeseaza lui Ghita asupra imprejurarilor in care a ajuns sa ucida. Spusele sale au menirea de a-l intimida pe Ghita, iar Lica speculeaza slabiciunea caracterului sau. Tot abuziv, acesta ii destainuie ca iubirea puternica pentru o singura femeie este punctul slab al carciumarului de la care i se va trage perzania. Faptul ca Ghita folosea banii furati de Lica in negot este aflat si de Ana intamplator, ea observa ca o bancnota cu coltul rupt care apartinea vaduvei ucise se afla in sertarul lor. In acest moment, isi da seama ca sotul este partas la nelegiuirile lui Lica. Puterea banului il schimbase pe Ghita si nici el nu putea motiva lacomia sa fara margini. Orbit de dorinta de acumulare a banilor, carciumarul nu pleaca de Paste impreuna cu familia de la han; el si Ana raman sa petreca la “Moara cu noroc”, stiind ca li se va alatura si Lica. Acesta din urma il determina pe pe Ghita sa-l lase o noapte cu Ana. Acest fampt il determina pe Ghita sa finalizeze planul de razbunare. Din nou nu alege cea mai buna solutie, implinind sugestia lui Lica de a-l lasa singur cu Ana. Sacrificand-o pe aceasta, el merge sa-l caute pe Pintea pentru a-l prinde pe Lica cu banii marcati asupra sa. In mintea Anei apare astfel certitudinea ca Ghita nu o mai iubea si din razbunare i se daruieste lui Lica. Faptul ca Ghita pune mai presus de iubire dorinta de razbunare intra in sfera anormalului, lucru recunoscut si de Pintea. Neputand suporta gandul ca Ana l-a inselat, el o injunghie in inima, dupa care este impuscat de Raut in ceafa. Ultima treapta a dezumanizarii este crima: propriile fapte il conduc spre uciderea fiintei care ii era cea mai draga. Sfarsitul sau este o pedeapsa meritata. Hanul este cuprins de flacari de oamenii lui Lica. Urmarit fiind de Pintea, Lica se sinucide violent, izbindu-se cu capul de un copac din orgoliu, pentru a nu-i oferi jandarmului satisfactia inchiderii sale. 


Finalul nuvelei revine simetric la vorbele batranei, venita sa constate tragedia intamplata.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-balzacian obiectiv: Enigma Otiliei de G. Calinescu

romanul realist-balzacian obiectiv: Enigma Otiliei de G. Calinescu

Date despre autor:

G. Calinescu se incadreaza in seria personalitatilor romanesti de tip enciclopedic. 


Tema:
“Enigma Otiliei” apare in 1938, la sfarsitul perioadei interbelice. Scrierea prezinta, in maniera realista, viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX, accentuand problematica mostenirii si cea a paternitatii. 


Specia literara: 
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu personaje numeroase, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. “Enigma Otiliei” este un roman realist obiectiv. Trasaturile care incadreaza scrierea printre creatiile realiste sunt: prezentarea verdica a evenimentelor, utilizarea persoanei a treia, obiectivitatea, infatisarea individului ca produs al societatii din care face parte, descrierea minutioasa, preferinta pentru personaje tipice. Principalele doua planuri urmaresc, pe de o parte, istoria tumultoasa a mostenirii unei averi considerabile, apartinand batranului Costache Giurgiuveanu, iar pe de alta parte, destinul tanarului Felix Sima, orfanul al carui tutore este Giurgiuveanu, strainul care observa minutios degradarea umana cauzata de dorinta de acumulare materiala. 


Semnificatia titlului: 
Otilia este “enigmatica”, iar taina sufletului ei este intepretata in mod diferit de fiecare dintre personaje, ceea ce confera romanului o nota de modernitate. 


In debutul romanului, naratorul fixeaza actiunea in timp si spatiu si prezinta noul mediu asa cum il percepe Felix; expozitiunea este astfel tipic balzaciana. Aceasta este descrisa minutios, prin prezentarea amanuntelor arhitecturale din stiluri diferite. De la cadrul general, se trece la particular, naratorul oferind detalii semnificative despre exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu, o cladire veche, in paragina, impodobita cu imitatii ieftine. Aceasta prezentare sugereaa cateva dintre trasaturile importante ale proprietarului. Proprietarul imobilului din strada Antim este un om mic de statura si subtire, portretul sau fizic este conturat prin detalii semnificative. G. Calinescu aduna aproape toate personajele in salonul lui Costache, prilej cu care Felix le observa in detaliu, familiarizand totodata cititorul cu acestea. Se contureaza astfel, inca de la inceput, principalul conflict al romanului. Averea proprietarului vanata asiduu de clanul Tulea, alcatuit din urmatorii membrii: Aglae, sora batranului, Simion, sotul ei senil, copiii, Olimpia, Aurica si Titi. La acestea se adauga Stanica Ratiu, cel care, pe langa planul de a obtine zestrea Olimpiei prin casatorie, aspira si la mult ravnita avere a lui mos Costache. Giurgiuveanu intruchipeaza tipul avarului, care pe langa mania incurabila de a inmulti si pastra banii sau proprietatile, este umanizat de sentimente paterne pentru Otilia, fiica vitrega, a carei infiere o amana tot din zgarcenie. Desi clanul Tulea astepta moartea lui pentru a-si insusi mostenirea. Stanica se dovedeste mai abil decat ei, reusind sa fure banii batranului, fapt care-i cauzeaza acestuia moartea. 


Cel de-al doilea plan al romanului urmareste procesul de formare a tanarului Felix Sima, ramas orfan si dat in grija tutorelui sau Costache G. El doreste sa devina medic si urmeaza cursurile universitare. Se indragosteste de Otilia rivalizand cu Leonida Pascalopol. Otilia il alege pe acesta din urma, redandu-i tanarului Felix, libertatea de a se ocupa exclusiv de cariera.

Enigma Otiliei de George Calinescu