Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu

romanul realist-obiectiv: Ion de Liviu Rebreanu

Date despre autor si opera:

Liviu Rebreanu, intemeietorul romanului romanesc modern se afirma literar in perioada interbelica. 


Specia literara: 
Opera literara “Ion” este un roman traditional, obiectiv, social si realist. Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. Romanul are urmatoarele trasaturi: complexitatea actiunii si numarul mare de personaje, obiectivitatea, omniscienta si ubicuitatea naratorului. 


Tema: 
Problematica taranului roman intr-o societate dominata de suprematia bunurilor materiale. Creatia are doua parti, “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii”. 


In debutul romanului se prezinta drumul care, din soseaua centrala, merge catre satul Pripas, pentru ca la final, aceasta sa iasa din sat pentru a se reuni cu drumul principal. Inceputul este facut prin descrierea detaliata a satului, in timp ce tinerii joaca pe ritmul unei “Somesane”, iar femeile si copiii privesc admirativ, barbatii instariti s-au retras intr-un loc mai ferit pentru a discuta. Naratorul comenteaza intentia lui Alexandru Glanetasu, un taran sarac si marginalizat de colectivitatea sateasca, de a discuta si el cu bogatanii. Fiul sau insa, Ion, personajul central al cartii, va invinge temerile tatalui, provocand o drama de proportii epopeice. 


Intriga romanului anticipata de conflictul de la hora intre Ion si George; cei doi tineri fac parte din clase sociale diferite: Ion este sarac dar harnic si priceput, iar George este cel mai instarit flacau din sat. Identificand saracia cu lipsa de demnitate si cu privarea de un statut social pe care sigur ca il merita, Ion si-o doreste de sotie pe Ana, fata lui Vasile Baciu, promisa lui George. Disputa dintre cei doi este o infruntare intre doua orgolii puternice. La sugestia lui Titu Herdelea, Ion gaseste modalitatea de a-l “sili” pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie, fapt care constituie intriga romanului si contureaza principalul conflict desfasurat pe doua coordonate: exterior (dintre Ion si viitorul socru) si interior (intre “glasul pamantului” si “glasul iubirii”). Ion este un tanar istet si harnic, dar care sufera din pricina saraciei. Singura avere a familiei, cateva loturi de pamant care fusesera zestrate Zenobiei, au fost instainate de tatal sau, un mare amator de rachiu, iar Ion muncea de dimineata pana seara pamantul ramas. Inca de copil, el paraseste scoala, chiar daca invatatorul Herdelea remarca istetimea lui, tocmai pentru ca dorea sa fie infratit cu pamantul. Lucrand, reuseste sa pastreze ceea ce le ramasese, fara a mai instraina mica lor avere caci pamantul ii era drag, ca ochii din cap. Singura solutie de a iesi din impasul saraciei si de a-si castiga locul privilegiat in cadrul colectivitatii este dobandirea pamantului prin casatorie. Desi o iubeste pe Florica, cea mai frumoasa dar si cea mai saraca fata din sat, o paraseste pentru Ana. El constata ca fericirea nu se poate cladi doar pe sentimentul iubirii, dragostea fiind numai adaosul. La dorinta de a se remarca din punct de vedere social se adauga si trasaturile sale de caracter: ambitia, orgoliul, instinctul de a poseda cat mai mult pamant, dorinta de razbunare impotriva unei soarte nedrepte. La hora se infiripa gandul lui Ion de a intra in posesia pamanturilor lui Vasile Baciu, prin casatorie cu fiica acestuia, Ana, ravnita de flacaul bogat, George. Se contureaza astfel conflictul principal al romanului, intre Ion si George, caci dorinta flacaului urmarita atent, intr-o gradatie ascendenta, devine obsesie si se implineste cu ajutorul uneia dintre cele mai importante calitati ale personalitatii sale, anume perseverenta. “Glasul iubirii” este astfel umbrit de “glasul pamantului”. Dorinta lui dupa pana la extrem, il dezumanizeaza, trasaturile sale isi pierd treptat umanitatea si calitatile degenereaza in defecte. Stiind foarte bine ce isi doreste si primind sugestia lui Titu Herdelea asupra modalitatii de a-l “sili” pe Baciu sa i-o dea pe Ana de sotie, el obtine  doar partial ceea ce ravnea de atata timp, caci viitorul socru e precaut si nu-i ofera toate pamanturile drept zestre pentru fata. Intrucat Ion nu se multumeste cu putin, re razbuna pe Ana, cea care, de la inceput joaca rolul victimei. 


Nunta lui Ion cu Ana reprezinta momentul in care cele doua “glasuri” se intalnesc; in sufletul flacaului se naste indoiala izvorata dintr-un moment de slabiciune, realizand ca, impreuna cu pamanturile, trebuie sa o ia si pe fata urata, in timp ce Florica e mai frumoasa. Ajuns in posesia pamanturilor, atitudinea sa fata de cei din jur se schimba, devenind obstentativa. Ca o compensatie pentru suferinta acuta cauzata de saracie, el afiseaza cu mandrie noul statut social pe care crede ca-l merita cu prisosinta. Punctul culminant al romanului si momentul in care cele doua “glasuri” se confunda este scena sarutarii pamantului. In construcita subiectului, ea reprezinta totodata o anticipare a finalului sau tragic, a contopirii cu pamantul care ii este atat de drag. Imposibilitatea implinirii erotice alaturi de Florica genereaza o pasiune imensa si nefireasca pentru ceea ce si-a dorit de mic; obsesia pamantului substituie nevoia de afectiune. Gestul de a saruta pamantul este o manifestare anormala, personalitatea sa depasind sfera realismului. Infratirea cu lutul, pe care il strange in pumni, ii confera statutul mult ravnit de stapan absolut, prin implinirea unei obsesii mistuitoare; personajul capata astfel dimensiuni epopeice. Epuizand energia erotica in implinirea patimei pentru pamant, Ion o trateaza pe Ana ca pe un obiect, un mijloc de a obtine ceea ce si-a dorit dintotdeauna. Destinul ei nefericit devine tragic dupa casatsoria, care la inceput, i se pare a fi o binecuvantare, devine cu timpul un prilej de dezamagire. Nici atunci cand naste un copil nu obtine de la Ion afectiunea dorita, pentru ca acesta nu simte decat mila si repulsie pentru ea. Ea gaseste in sinucidere o salvare din cercul vicios al propriului destin. Dupa moartea sotiei, Ion e preocupat doar de pastrarea averii pe care o obtine cu greu de la socrul sau, care, la randul lui, devine bogat tot datorita zestrei obtinuta prin casatorie. Ion isi da seama ca singurul mijloc de a pastra averea este copilul Petrisor, dar acesta moare si dupa indelungi dispute, pamantul ramane totusi in administratia tatalui, dar, in caz de deces, va ramane bisericii. Imediat dupa ce isi satisface dorinta de posesie, Ion realizeaza ca ea nu poate substitui iubirea adevarata. Florica, fata pe care o iubieste in continuare, se casatorise cu George, al carui orgoliu de a-l face pe Ion sa sufere este deplin satisfacut. Dar tocmai pentru ca si din punct de vedere erotic Ion manifesta aceeasi vointa puternica se intalneste pe ascuns cu aceasta. Pedeapsa pentru tot raul produs celor din jur nu poate fi decat una capitala: George il rapune cu cateva lovituri de sapa sub ferestrele Floricai. Ion fiind coborat in pamantul care i-a fost prea drag, ucis cu o unelta cu care se lucreaza pamantul.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-obiectiv: Morometii de Marin Preda

romanul realist-obiectiv: Morometii de Marin Preda

Date despre autor si opera:

Marin Preda este un reprezentant de seama al perioadei postbelice a literaturii. Primul volum al romanului “Morometii” apare in 1955, iar cel de-al doilea, in 1967. Ele se axeaza pe prezentarea satului romanesc din Campia dunarii, care trece prin numeroase schimbari sociale. Romanul are la baza factorul biografic in crearea personajului principal. Modelul de care la care a pornit Preda in vederea constiturii eroului central, Ilie Moromete, a fost chiar tatal sau. Cadrul desfasurarii actiunii este, de asemenea, satul natal al lui Preda, Silistea-Gumesti din judetul Teleorman. 


Specia literara: 
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri, cu un conflict puternic. “Morometii” este un roman realist de factura psihologica. El prezinta viata sociala dintr-un sat de campie inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial si dupa razboi, accentuand existenta taranimii dar si transformarile sociale la care este supusa (reformele socialiste). Ampla creatie inglobeaza elemente tradigionaliste si moderne. Omniscienta si ubicuitatea narativa, relatarea obiectiva la persoana a treia, se asociaza cu perspectiva personajelor reflector. 


Semnificatia titlului: 
Titlul reda numele familiei prezentate in roman, ai carei membri sunt exponenti ai casei taranesti, fiind surprinsi in raport cu prefacerile sociale intuite inainte de cel de-al doilea Raboi Mondial si evenimente dupa 1940. 


Actiunea primului volum incepe cu trei ani inainte de izbucnirea celui de-al doilea Razboi Mondial. Inca de la inceput se concretizeaza conflictul principal al romanului, anume acela dintre membrii familiei (conflict intern): disputa mocnita dintre mama si fiii vitregi si cea dintre copiii rezultati din cele doua casatorii; la acestea se adauga si conflictul dintre tata si fiul cel mic, Niculae, pentru ca Ilie prefera ajutorul acestuia in gospodarie in defavoarea mersului la scoala. Unitatea familiala este astfel amenintata, fapt care duce catre o destramare iminenta. Existenta familiei Moromete este stransa legata de cea a colectivitatii satesti. Astfel, duminica, in timp ce femeile merg la biserica, barbatii se strang in poiana fierariei lui Iocan pentru a discuta evenimentele politice citite din gazete. Taranii il asteapta de fiecaredata pe liderul lor, Moromete, care intarzie intotdeauna. Sunt citite si discutate apoi evenimente din presa vremii. Desi se afla in pragul unor transformari majore, oamenii simt nevoia sa comunice, neluand in seama amenintarile istoriei. Ei sunt pastori ai traditiei, traind cu impresia ca pamantul pe care il au in posesie le va asigura permanenta existenta. Omul modern insa schimba radical relatia cu pamantul datorita aparitiei comertului; banul devine astfel principala valoare a noii ordini instituite. Taranii, precum Moromete, au tendinta de a neglija schimbarile sociale, mentinand iluzia implinirii sufletesti prin intermediul bucuriilor spirituale. Amenintarile istoriei sunt evidente, la nivel individual, in scena platii funciare, in care Ilie Moromete incearca sa se sustraga de la achitarea darilor impuse de stat. Chemat fiind de la fieraria lui Iocan, intra in curte evitandu-i pe Jupuitu si pe cel care il insotea, in speranta ca nu va plati nici de aceasta data. Initiaza apoi un asa-zis dialog cu membrii familiei sale pentru a demonstra ca, intr-o gospodarie,exista treburi nenumarate, care nu suporta amanarea. La spectacolul actoricesc initiat de tata se adauga si cel al fiicelor in momentul in care Jupuitu are intentia de a sechestra bunuri din casa. Pentru a aplana conflictul, Moromete achita o parte din bani, avand totusi satisfactia ca nu a fost nevoit sa-i dea pe toti. Desi conflictele exterioare familiei sunt domolite cu relativa usurinta de catre Moromete, disputele interne adancesc problemele familiale conducand spre o iminenta criza. Paraschiv, Nila si Achim nutresc sentimente de ura fata de mama vitrega, influentati fiind si de sora lui Ilie M. Vazand ca Tita si Ilinca isi strange zestrea, ajutate de Catrina si ca Niculae vrea sa mearga la scoala, se simte nedreptatiti si hotarasc sa fuga de acasa. Catrina doreste ca Ilie sa treaca si pe numele ei casa in contul lotului de pamant pe care il adusese ca zestre si pe care Ilie il vanduse pentru a plati datori. Moromete amana la nesfarsit rezolvarea acestei situatii, iar Catrina ameninta ca il va parasi si va pleca. Pe fondul conflictual din familie si asaltat de multitudinea datoriilor, Moromete se hotaraste sa taie salcamul din curte pentru a-l vinde vecinului sau instarit, Tudor Balosu. In zorii unei zile memorabile, tatal impreuna cu Nila, cel mai naiv si mai docil dintre fii, doboara salcamul, un simbol al echilibrului familial. Taierea salcamului simbolizand o decadere al familiei Moromete. Fuga fiilor sai, cu oile, caii si bunurile din casa, reprezinta o lovitura grea a destinului asupra felului in care tatal percepe lumea. El este silit sa constate ca ei au o mentalitate total diferita de a lui si incepe sa se intrebe unde a gresit. Realizeaza ca iluzia linistii si echilibrului se prabuseste, iar amenintarile iminentelor scimbari sociale se adeveresc. Timpul rabdator nu mai exista si singura solutie compromis este adaptarea la noua oranduire ai carei reprezentanti erau fii sai. Desi se afla intr-un moment de criza profunda Moromete gaseste in continuare solutii (vinde o parte din pamant), care insa il afecteaza in plan spiritual. Nu mai glumeste, nu mai raspunde la salut. 


Volumul II: in volumul al doilea se poate constata o schimbare majora. Actiunea volumului al doilea incepe dupa izbucnirea celui de al doilea Razboi Mondial intr-o aparenta stare de implinire in familia Moromete: tatal, care parca intinerise, vindea porumb la un pret foarte bun, ceea ce asigura confortul financiar mult-dorit, insa drama destramarii familiale este vie in constiinta personajului. Desi primea scrisori, in care era anuntat asupra destinului fiecaruia dintre baieti, Moromete ii viziteaza,in speranta ca ii va convinge sa se intoarca in satul natal. Constata insa ca ei se adaptasera, refuzand categoric propunerea tatalui. Un nou moment de criza existentiala a personajului apare cand afla ca Nila a murit pe front. Durerea care il apasa conduce la o iremediabila inchidere in sine. Niculae, fiul cel mic, abandonase scoala pentru ca, spunea tatal, acesta nu aduce niciun beneficiu. Cuvantul nou intrebuintat de Moromete exemplifica schimbarile sociale majore, intr-o lume in care totul devenise marfa, posibil de achizitionat cu bani. Niculae insa nu impartaseste opiniile tatalui. Ii marturiseste dorinta de regasire a sinelui, dar si a propriului rost in lume. Noua ideologie pe care o promoveaza membrii comunisti il atrage pe Nicolae, care isi gaseste menirea in sustinerea acesteia. Este trimis la o scoala de partid si tine discursuri taranilor despre inscrierea la colectiva; acestia sunt reticenti, la inceput, fiind ulterior obligati sa adere la procesul de colectivizare. Nicolae ajunge, cu timpul, un sustinator infocat al partidului si este trimis de Primul Secretar ca activist in Silistea-Gumesti pentru a supraveghea indeplinirea planului de colectare a cerealelor. In timpul secerislui, realizeaza ca aplicarea ideologiei comuniste este dramatica pentru tarani, iar in urma multiplelor neintelegeri aparute in sat este exclus din partid. Totusi, isi continua studiile, ajungand inginer si se casatoreste. Noua oranduire sociala isi lasa amprenta si asupra existentei tatalui, care nu poate concepe ca reprezentantii Sfatului Popular ii incalcau proprietatea pentru a consemna cat porumb a recoltat si pentru a aprecia cantitatea pe care trebui s-o predea la stat. Este obligat, de asemenea, sa dea cota parte si din carnea, laptele sau lana din gospodaria sa la care se adauga si vechea plata a impozitelor. Sotia il paraseste si ea. Omul care nu isi mai gaseste locul intr-o societate pe care o considera nedreapta mediteaza, din nou, asuprara rostului sau in lume. La 80 de ani, Moromete, se apropia de sfarsit. Cei apropiati ii relateaza lui Niculae felul in care a murit tatal sau, parasind o realitate pe care nu o putea intelege.

Subiecte rezolvate variante bacalaureat romanul realist-balzacian obiectiv: Enigma Otiliei de G. Calinescu

romanul realist-balzacian obiectiv: Enigma Otiliei de G. Calinescu

Date despre autor:

G. Calinescu se incadreaza in seria personalitatilor romanesti de tip enciclopedic. 


Tema:
“Enigma Otiliei” apare in 1938, la sfarsitul perioadei interbelice. Scrierea prezinta, in maniera realista, viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului XX, accentuand problematica mostenirii si cea a paternitatii. 


Specia literara: 
Romanul este o specie a genului epic, de mare intindere, cu personaje numeroase, cu actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. “Enigma Otiliei” este un roman realist obiectiv. Trasaturile care incadreaza scrierea printre creatiile realiste sunt: prezentarea verdica a evenimentelor, utilizarea persoanei a treia, obiectivitatea, infatisarea individului ca produs al societatii din care face parte, descrierea minutioasa, preferinta pentru personaje tipice. Principalele doua planuri urmaresc, pe de o parte, istoria tumultoasa a mostenirii unei averi considerabile, apartinand batranului Costache Giurgiuveanu, iar pe de alta parte, destinul tanarului Felix Sima, orfanul al carui tutore este Giurgiuveanu, strainul care observa minutios degradarea umana cauzata de dorinta de acumulare materiala. 


Semnificatia titlului: 
Otilia este “enigmatica”, iar taina sufletului ei este intepretata in mod diferit de fiecare dintre personaje, ceea ce confera romanului o nota de modernitate. 


In debutul romanului, naratorul fixeaza actiunea in timp si spatiu si prezinta noul mediu asa cum il percepe Felix; expozitiunea este astfel tipic balzaciana. Aceasta este descrisa minutios, prin prezentarea amanuntelor arhitecturale din stiluri diferite. De la cadrul general, se trece la particular, naratorul oferind detalii semnificative despre exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu, o cladire veche, in paragina, impodobita cu imitatii ieftine. Aceasta prezentare sugereaa cateva dintre trasaturile importante ale proprietarului. Proprietarul imobilului din strada Antim este un om mic de statura si subtire, portretul sau fizic este conturat prin detalii semnificative. G. Calinescu aduna aproape toate personajele in salonul lui Costache, prilej cu care Felix le observa in detaliu, familiarizand totodata cititorul cu acestea. Se contureaza astfel, inca de la inceput, principalul conflict al romanului. Averea proprietarului vanata asiduu de clanul Tulea, alcatuit din urmatorii membrii: Aglae, sora batranului, Simion, sotul ei senil, copiii, Olimpia, Aurica si Titi. La acestea se adauga Stanica Ratiu, cel care, pe langa planul de a obtine zestrea Olimpiei prin casatorie, aspira si la mult ravnita avere a lui mos Costache. Giurgiuveanu intruchipeaza tipul avarului, care pe langa mania incurabila de a inmulti si pastra banii sau proprietatile, este umanizat de sentimente paterne pentru Otilia, fiica vitrega, a carei infiere o amana tot din zgarcenie. Desi clanul Tulea astepta moartea lui pentru a-si insusi mostenirea. Stanica se dovedeste mai abil decat ei, reusind sa fure banii batranului, fapt care-i cauzeaza acestuia moartea. 


Cel de-al doilea plan al romanului urmareste procesul de formare a tanarului Felix Sima, ramas orfan si dat in grija tutorelui sau Costache G. El doreste sa devina medic si urmeaza cursurile universitare. Se indragosteste de Otilia rivalizand cu Leonida Pascalopol. Otilia il alege pe acesta din urma, redandu-i tanarului Felix, libertatea de a se ocupa exclusiv de cariera.

Enigma Otiliei de George Calinescu