Caracterizarea personajelor: George Demetru Ladima
George Demetru Ladima este personajul absent din roman, portretul sau fiind conturat prin relativism, in mod direct prin confesiunea sentimentelor si conceptiilor proprii reiesite din scrisorile adresate Emiliei, in mod indirect prin impresiile puternice pe care le produc aceste destainuiri asupra lui Fred Vasilescu. Ladima este un poet talentat si gazetar intransigent, trasaturile sale generale fiind ale unui intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, orgolios, insetat de adevar si demnitate. El traieste in lumea ideilor pure, avand iluzia unei iubiri ideale si aspirand catre demnitatea umana absoluta in profesia de ziarist. Ladima este construit prin ochii lui Fred, care are statutul de martor homodiegetic si care relateaza la persoana a III-a, propria experienta legata de Ladima. La randul sau, Ladima este, in scrisorile adresate Emiliei, un martor homodiegetic, reliefand la persoana I propria drama a iubirii. Fred Vasilescu i-l prezinta pe Ladima tatalui sau, Tanase Vasilescu. Ladima este un poet recunoscut de unii genial, de altii ignorat. Ziaristul Ladima, neputand fi manevrat de patronii sai in a servi interesele lor meschine, devine chiar periculos pentru acestia. Numit director la “Veacul”, gazeta finantata de Tanase Vasilescu si controlata ideologic de Nae G. Ziaristul Ladima reuseste in scurt timp sa aiba un succes rapid, iar ziarul sa devina un organ de presa temut impotriva politicienilor corupti. Din pacate, talentul, onestitatea si demnitatea gazetarului Ladima nu pot invinge paienjenisul afacerilor frauduloase ale lui Nae G. si Tanase V. El descopera, intamplator, neregulile dintr-o afacere, conducand la ruperea definitiva a acestei colaborari. Ladima isi da demisia de la gazeta, pentru ca nu poate scrie ceea ce i se comanda, ci numai ceea ce gandeste el (fiind autentic). Ladima este un inadaptat social, incapabil sa accepte compromisurile, un om cinstit si hipersensibil. Ladima este insetat de a trai pasiunea iubirii si se autoiluzioneaza in dragoste pentru Emilia (o prostituata) pe care o vede ca pe femeia ideala. Fred Vasilescu pe cand era la Emilia, ramane uimit la citirea scrisorilor de dragoste a lui Ladima pentru Emilia. Fred nu putea intelege cum un om atat de serios ca Ladima poate sa iubeasca o femeie vulgara ca Emilia, care pentru o suma de bani putea fi a oricarui barbat. De aceea, Fred se hotaraste sa sustraga scrisorile de la Emilia, ca sa nu compromita imaginea lui Ladima. Intelectualul Ladima se sinucide, evadand astfel din aceasta lume pe care o detesta si cu care nu are nicio legatura spirituala. Ladima este un invins, refuzand din orgoliu sa-si accepte toata mizeria vietii, de aceea imprumuta bani ca sa fie gasiti in buzunar dupa sinucidere pentru a nu se crede ca si-a pus capat zilelor din cauza saraciei si lasa o scrisoare adresata doamnei T. pentru a inlatura banuiala ca ar fi fost in stare sa se omoare pentru o prostituata vulgara, deoarece avea o permanenta nevoie de autoiluzionare pentru a-si construi universul imaginar de afectiune, de calm si de curatenie sufleteasca, fara de care n-ar putea trai.
