Caracterizarea personajelor: Ghita
Ghita, personaj principal, se impune atat prin complexitatea, cat si prin puterea de individualizare si ilustreaza consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului lacomia extrema. Cheia moralitatii sta in cuvintele batranei (din incipit si final) care trebuie aplicate si respectate in viata de catre orice om cinstit si demn. Oricine se abate de la regulile morale fundamentale se autodistruge prin trairi groaznice. Insusirile etice ale lui Ghita se dezlantuie din faptele, comportamentul si gandurile lui prin opiniile celorlalte personaje si prin mijloace de analiza psihologica: monolog interior, dialog. Apartenenta lui Ghita la realism este evidentiata la inceputul nuvelei, cand este conturat ca personaj tipic pentru omul nemultimit de conditia sa sociala, dorind sa aiba un trai mai bun. Ghita este cizmar, insa nu castiga mai nimic, isi convinge familia sa ia in arenda (chirie) pentru 3 ani, o carciuma. El este harnic si muncitor si isi iubea nevasta, copiii si isi respecta soacra. Era fericit pentru ca isi castiga traiul intr-un mod cinstit. Bland si cumsecade la inceput, linistea lui Ghita i se clatina atunci cand Lica vine pentru prima oara la Moara cu noroc. Ghita incearca sa fie impunator in fata lui Lica, dar este influentat. Ghita incepe sa se instraineze de Ana, ii ascunde gandurile rele ce-l cuprinsesera.
Ingrijorat pentru familia sa, Ghita devine precaut, isi cumpara doua pistoale. Devine foarte gelos atunci cand Lica se joaca cu Ana si este ranit la orgoliul sau de sot pentru ca lui Ana ii placea si Ghita incepe sa se schimbe fata de ea. Lacomia pentru bani il determina pe Ghita sa accepte o viata periculoasa, plina de riscuri, numai de dragul castigului. Conflictul interior se da intre fondul cinstit a lui Ghita si ispita imbogatirii. Ii acopera Samadaului toate nelegiuirile, depunand marturie mincinoasa la proces, Ghita isi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase. Dezumanizarea lui Ghita se produce intr-un ritm alert, protagonistul autoanalizandu-se prin monologuri interioare. Da vina pe firea lui slaba, incercand astfel sa-si scuze lacomia si sa-si motiveze faptele. Ghita se simtea atat de slab incat accepta sa o lase pe Ana singura cu Lica. Trubat de gelozie o injunghie pe Ana iar el la randul lui este impuscat in ceafa.
In concluzie, Ghita devine victima propriei lacomii (patima pentru bani il dezumanizeaza) si cade prada destinului tragic caruia nu i se poate opune, prabusindu-se incet dar sigur, de la omul cinstit la ucigas. Vina lui consta in neputinta de a fi cumpatat si de a se impotrivi setei sale de castig.
