Caracterizarea personajelor: Stefan Gheorghidiu
Personajul romanului, Stefan G. este personaj-narator al evenimentelor. Este un personaj complex de o mare profunzime psihologica si care traieste doua realitati temporale: cea obiectiva, in care povesteste intamplarile de pe front si cea subiectiva, in care analizeaza drama iubirii. Toate faptele, reale sau psihologice, sunt consemnate in jurnalul de front. La inceputul romanului, Gheorghidiu este concentrat ca sublocotenent intr-un regiment de infanterie. Dialogul ofiterilor despre un caz comentat de presa, ii declanseaza amintirea propriei povesti de dragoste.
Prima experienta de iubire e traita sub semnul incertitudinii si constituie un zbucium permanent in cautarea adevarului si anume daca Ela, nevasta lui, cu care avea doi ani jumate ii este sufletul pereche. Viziunea lui despre iubire intra in totala contradictie atunci cand el mosteneste de la unchiul Tache averea, si nevasta lui se schimba dramatic. Fire pasionala, puternic reflexiva si sensibila, Stefan aduna progresiv semne de neliniste si de incertitudine, are mari indoieli chinuitoare. Conflictul interior al protagonistului-narator este de natura filozofica, el cauta adevarul. Ela ii declaneaza mari crize de gelozie, iar Stefan are o suferinta foarte mare pe care el o ascunde. Atentia insistenta acordata Elei de catre domnul G. avocat, la care Ela raspunde favorabil, sporeste mari suspiciuni. Analizandu-se pe sine, observandu-i pe cei doi si studiind totul lucid, Stefan G. sufera nu numai din orgoliul ranit, ci mai ales pentru faptul ca se preface, afisand o indiferenta cu totul falsa si ascunzandu-si framantarile. Realitatea pragmatica provoaca destramarea cuplului. Nici in plan sentimental, nici in plan social el nu gaseste un punct de sprijin durabil si traieste dureros drama omului singur, inflexibil moral si orgolios neputand sa faca niciunul dintre compromisurile cerute de societatea in care traieste (afaceri ilegale). Pasionat de filozofie, inzestrat intelectual, Stefan G. traieste in sfera ideilor pure, aspirand la dragostea absoluta, cautand in permanenta certitudinea care sa-i confirme unicitatea sentimentelor de iubire, dar se simte obosit si hotaraste sa se desparta definitiv de sotie si careia ii lasa o buna parte din averea pe care ea o pretuia.
A doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul, frontul, o experienta direct traita. Imaginea razboiului este demitizata, nimic eroic, nimic inaltator, razboiul este tragic si absurd, inseamna frica, spaima, disperare si moarte. Faptele sunt expuse in jurnalul de front a protagonistului. Ranit si spitalizat, se intoarce acasa la Bucuresti dar Ela i se pare o straina, Stefan se simte detasat, drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta frontului fiind decisiva. Stefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un invins, deoarece reuseste sa depaseasca gelozia care ameninta sa-l dezumanizeze, se inalta deasupra societatii dominate de interese materiale.
