.feed-links {display:none !important;}

Subiecte rezolvate variante bacalaureat drama neomodernista: Iona de Marin Sorescu

drama neomodernista: Iona de Marin Sorescu


Despre autor si opera:
Marin Sorescu este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice. Piesele sale de teatru s-au bucurat de o primire exceptionala pe scenele internationale, iar “Iona” a fost reprezentata in marile orase ale lumii. 


Specia literara:
Drama este o specie a genului dramatic,in proza sau in versuri, care dezvolta un conflict puternic intre date contradictorii ale realitatii si care are un final grav, indemnand la meditatie. Piesa “Iona” are un singur personaj, care dialogheaza cu sine, intr-un solilocviu dramatic care pune problema destinului uman. Opera literara este reprezentativa pentru teatru modern. 


Tema:
Drama lui Marin Sorescu porneste de la mitul biblic al lui Iona, caruia i s-a incredintat misiunea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu in cetatea Ninive. Coplesit de povara misiunii, acesta fuge, imbarcandu-se pe o corabie; domnul il pedepseste trimitand o furtuna puternica pe mare si corabierii il arunca in valuri pe intrusul Iona, pentru a potoli furtuna. Astfel, este inghitit de un monstru marin, in pantecele caruia petrece trei zile si trei nopti caindu-se. Este iertat de dumnezeu, care porunceste monstrului marin sa-l elibereze pe uscat. Dramaturgul coreleaza acest mit cu destinul existential al omenirii. 


Semnificatia titlului: 
Titlul este substantivul propriu care desemneaza numele personajului. Piesa este alcatuita din patru tablouri si are un singur personaj, pe Iona si doi figuranti, Pescarul I si Pescarul II. 


Tabloul 1
Piesa debuteaza cu dorinta puternica a personajului de a auzi ecoul, in timp ce isi striga propriul nume. El este un pescar fara noroc aflat pe o mare “bogata” in peste si se intreaba daca n-ar trebui cumva sa pescuiasca “in alta mare”; acest rationament al sau tradeaza speranta unei compensatii a nenorocului dintr-o alta existenta. Compensatia se iveste doar in vis, singurul care-i ofera o prada bogata. Pescarul ghinionist prefera sa prinda pesti dintr-un acvariu, dupa esuarea tentativei de a pescui in mare. Iona are astfel sentimentul ratarii, al incapacitatii de a-si schimba propriul destin si este obligat sa isi accepte esecul multimindu-se cu pestii deja prinsi de alti oameni mai norocosi. Iona este un idealist; destinul omenirii i se pare asemanator cu al pestilor, care trec printre nade frumos colorate, simbolizand tentatiile, cu gandul de a prinde una (idealul). La finalul tabloului, este inghitit de un peste urias pe a carui gura statea in momentul cand a aruncat navodul in mare. 


Tabloul 2
Captivitatea omului intr-un spatiu claustrant este asociata cu trecerea timpului; pentru Iona este tarziu, destinul sau e hotarat si traieste drama imposibilitatii de a i se sustrage. Frica de necunoscut il determina sa invoce lucruri familiare. Presimtirea intunericului total, a mortii, il face sa-si doreasca sa imparta intregul sau univers cu ceilalti oameni. Meditatia sa capata note existentialiste; constata ferm ca nu ii este somm (mai nutreste o speranta ca viata ii va oferi o compensatie). Ca si cand ar fi rodul unei iluminari divine, pescarul revine la constiinta propriului sine: aducandu-si dovezi palpabile ca este viu: poate merge, poate vorbi dar nu poate tacea, de frica. Linistea este echivalenta pustietatii care il inconjoara si Iona se teme de singuratate. Prefera sa comunice permanent. El gaseste asupra sa un cutit, un mijloc de eliberare care a inselat vigilenta pestelui si a patruns in pantece impreuna cu pescarul. El se gandeste ca ar trebui sa existe un gratar la intrarea in orice suflet ca sa nu intre nimeni cu cutitul in el. Vorbele sale ascunzand, de fapt, dorinta ca omul sa poata avea discernamant in momentul in care intra in contact cu alti oameni, pentru a evita eventualele dezamagiri. O solutie de eliberare este sinuciderea, pe care Iona n-o agreeaza insa. Isi doreste o fereastra,un mijloc de comunicare cu lumea exterioara si realizeaza ca o poate obtine doar daca sparge zidul pentru a se elibera. 


Tabloul 3
Cadrul tabloului trei il reprezinta in interiorul Pestelui II, care inghitise Pestele I. Iona traieste cu speranta ca va iesi totusi din burtile celor doi pesti printr-o nastere simbolica, intr-o alta lume. El face o analogie intre situatia in care se afla si cea a copilului in pantecele mamei si ajunge la conlcuzia ca omul are nevoie sa comunice cu ceilalti in orice imprejurare. Dintr-o data isi fac aparitia Pescarul I si Pescarul II, cu cate o barna in spate; ei nu comunica, desi Iona se bucura de prezenta lor. Pescarii simbolizeaza oamenii care isi accepta cu resemnare destinul. Iona ar dori sa-i insoteasca in continuare pentru a scapa de solitudine insa sunt atat de diferiti incat destinele lor nu pot coincide. Iona e un idealist, cei doi sunt firi practice, care prefera sa actioneze si sa inceteze total comunicarea. Iona este incantat, pe de-o parte, de libertatea ce i s-a dat, dar pe de alta parte, e tentat sa-si doreasca sa i se spuna ceva, o forta mai puternica sa ia decizii pentru el; macar nu ar mai fi fost singur. Iona nu inceteaza sa fie optimist si are in continuare incredere in fortele proprii. In locul cutitului, pe care il pierde, foloseste propriile unghii, eliberandu-se astfel din interiorul Pestelui II, ajunge in stomacul Pestelui III, fara a scapa de captivitate. Meditand in continuare isi aminteste de mama sa. El vrea sa comunice cu aceasta printr-un biletel care ar ruga-o sa il nasca inca o data. Pentru ca existenta sa se confrunta cu sentimentul esecului, al ratarii, si-ar dori o alta, care s-o compenseze pe prima. Finalul tabloului trei este dominat de o spaima ivita din senin: Iona se simte privit de o multime de ochi ai puilor monstrului de mare, cei nenascuti. Are cosmarul ca acestia vin spre el pentru a-l devora. 


Tabloul 4
Iona se afla in gura ultimului peste spintecat; zareste o plaja si se bucura in momentele iesirii din captivitate de lucruri simple, banale dar care i-au lipsit, cum ar fi respiratul unui aer curat. Si afara este intampinat de aceeasi pustietate; e singur cu exceptia catorva secunde, cat trec prin scena cei doi pescari muti, purtandu-si in continuare barnele in spate. Privind in zare Iona vede orizontul, care nu e altceva decat un sir nesfarsit de burti, ca niste geamuri puse unul langa altul. Eliberarea nu fusese decat o iluzie; in realitate persista aceeasi claustrare si Iona se simte inchis intre toate aceste geamuri. La final el constientizeaza propria-i identitate si cauta in moarte o eliberare, spintecandu-si propria burta cu cutitul. 


Concluzie: Iona, personajul central al dramei, este un om singur, captiv in propriul sau destin. El poate fi considerat prototipul umanitatii moderne.

Cele mai căutate subiecte:

Cele mai căutate subiecte la examenul de bacalaureat din 2017:

Postări populare