roman subiectiv-psihologic: Maitreyi de Mircea Eliade
Date despre autor si opera:
Mircea Eliade a desfasurat o vasta activitate scriitoriceasca, fiind o personalitate de tip enciclopedic, facand parte dintr-o generatie privilegiata. Romanul “Maitreyi” apare in 1993 in urma calatoriei lui Mircea Eliade in India, acesta obtine o bursa pentru a studia filosofia orientala cu celebrul profesor Dasgupta, in casa caruia o cunoaste pe fiica acestuia, Maitreyi. Intamplarile din perioada respectiva sunt consemnate intr-un jurnal, care sta la baza creatiei romanesti.
Specia literara:
Romanul este o specie literara a genului epic, de mare intindere cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. “Maitreyi” este roman modern cu caracter de confesiune. Perspectiva narativa este unica si apartine personajului-narator Allan,care relateaza, in mod subiectiv, o experienta capitala a vietii sale, anume iubirea pentru o indianca. Naratiunea este scrisa la persoana intai, ceea ce ii confera caracterul de autenticitate: tanarul european Allan relateaza experienta proprie, in maniera subiectiva, cu focalizare asupra tristei povesti de iubire cu o indianca, dar prezentand totodata specificul culturii asiatice.
Venit in India in interes de serviciu (inginer), Allan il cunoaste mai intai pe Narrendra Sen, tatal fetei, inginer si el, un om respectat in Calcutta, cu care se imprieteneste. Dupa doi ani de locuit in indepartata tara, timp in care tanarul priveste cu total dezinteres existenta bastinasilor, este rugat de o cunostinta sa-l ajute sa scrie o carte despre noua lume pe care o descoperise si el de curand. Allan patrunde astfel in familia Sen, care se arata bucuros sa-i prezinte cateva date in legatura cu existenta lor. Reintalnirea cu Maitreyi reprezinta un prilej de ajustare a primei impresii. Asadar respingerea initiala se transforma in admiratie si dorinta de cunoastere. Dupa aceasta incursiune in lumea indiana, prilej cu care Allan le cunoaste pe sotia lui Sen si pe Chabu, fiica mai mica, tanarul european primeste o noua sarcina de la inginer. Allan insa se imbolnaveste de malarie, prilej cu care este invitat sa locuiasca in casa lui Sen. Aceasta noua provocare incita spiritul aventuros al tanarului fascinat de existenta indiana. Odata cu mutarea, Allan descopera cu stupoare personalitatea fetei, dar si diferentele de cultura si civilizatie dintre ei. La inceput gandurile lui sunt dominate de orgoliul superioritatii. Cu timpul imaginea despre fata se completeaza cu noi informatii. Relatia europeanului cu indianca debuteaza sub semnul atractiei si fascinatiei, iar cei doi gasesc o modalitate de a petrece timpul impreuna, ea dandu-i lectii de bengaleza, iar el de franceza. Intreaga familie Sen il trateaza pe Allan cu afectiune, ceea ce il face sa se simta familiar cu niste oameni cu un mod de viata atat de diferit de al sau; petrecand din ce in ce mai mult timp cu Maitreyi. Povestea lor de iubire evolueza de la simple atingeri, care lui Allan ii dau fiori, percepandu-le carnal, nu sentimental catre dorinta puternica de “unire”. Ulterior, Allan se declara “vrajit” de fascinul ei. Ritualul indian al atingerii picioarelor in semn de afectiune ii confera o satisfactie unica, nebanuita pana atunci, care-l determina sa-i marturiseasca iubirea lui, in care, pe moment, credea din tot sufletul. Drept raspuns la declaratiile lui, fata ii daruieste o coronita de iasomie, simbol al logodnei. Renunta, de asemenea, la iubirea platonica pentru Tagore, oferindu-i lui Allan cutiuta cu suvita de par de la mentorul ei. Aflat sub vraja fetei, Allan se gandeste sa renunte la crestinismpentru a trece la hinduism si a se casatori cu ea, caci amabilitatea familiei Sen este interpretata drept un semn al acceptarii; ulterior insa, afla ca membrii familiei doreau sa-l infieze, tratandu-l in consecinta ca pe copilul lor. Maitreyi ii daruieste inelul de casatorie, si oficiaza ceremonialul logodnei indiene. Odata implinita traditia, fata i se daruieste lui Allan, fiind convinsa ca el este cel trimis din Cer.
Dupa momente de iubire totul se destrama cand Chabu ii destainuie mamei faptul ca cei doi se iubesc, iar Allan este alungat. Neputandu-si gasi linistea,mai ales ca realizeaza incompatibilitatea dintre cele doua lumi, Allan gaseste o consolare de moment in relatiile cu o evreica si cu o nemtoaica, Geurtie, dar nu-si gaseste pacea sufleteasca, mai ales ca afla vesti rele in legatura cu Maitreyi, care, pentru fi alungata de acasa, se daruise unui vanzator de fructe. Tatal nu o reneaga, ci o trimite sa nasca. Singura modalitate de a se regasi pe sine este, pentru Allan, plecarea din India; amintirea tristei povesti de iubire determina sentimentul de vinovatie pentru destinul nefericit al fetei, dar si nostalgia dupa clipele unice petrecute impreuna.
Specia literara:
Romanul este o specie literara a genului epic, de mare intindere cu personaje numeroase, cu o actiune complexa, desfasurata pe mai multe planuri narative, cu un conflict puternic. “Maitreyi” este roman modern cu caracter de confesiune. Perspectiva narativa este unica si apartine personajului-narator Allan,care relateaza, in mod subiectiv, o experienta capitala a vietii sale, anume iubirea pentru o indianca. Naratiunea este scrisa la persoana intai, ceea ce ii confera caracterul de autenticitate: tanarul european Allan relateaza experienta proprie, in maniera subiectiva, cu focalizare asupra tristei povesti de iubire cu o indianca, dar prezentand totodata specificul culturii asiatice.
Venit in India in interes de serviciu (inginer), Allan il cunoaste mai intai pe Narrendra Sen, tatal fetei, inginer si el, un om respectat in Calcutta, cu care se imprieteneste. Dupa doi ani de locuit in indepartata tara, timp in care tanarul priveste cu total dezinteres existenta bastinasilor, este rugat de o cunostinta sa-l ajute sa scrie o carte despre noua lume pe care o descoperise si el de curand. Allan patrunde astfel in familia Sen, care se arata bucuros sa-i prezinte cateva date in legatura cu existenta lor. Reintalnirea cu Maitreyi reprezinta un prilej de ajustare a primei impresii. Asadar respingerea initiala se transforma in admiratie si dorinta de cunoastere. Dupa aceasta incursiune in lumea indiana, prilej cu care Allan le cunoaste pe sotia lui Sen si pe Chabu, fiica mai mica, tanarul european primeste o noua sarcina de la inginer. Allan insa se imbolnaveste de malarie, prilej cu care este invitat sa locuiasca in casa lui Sen. Aceasta noua provocare incita spiritul aventuros al tanarului fascinat de existenta indiana. Odata cu mutarea, Allan descopera cu stupoare personalitatea fetei, dar si diferentele de cultura si civilizatie dintre ei. La inceput gandurile lui sunt dominate de orgoliul superioritatii. Cu timpul imaginea despre fata se completeaza cu noi informatii. Relatia europeanului cu indianca debuteaza sub semnul atractiei si fascinatiei, iar cei doi gasesc o modalitate de a petrece timpul impreuna, ea dandu-i lectii de bengaleza, iar el de franceza. Intreaga familie Sen il trateaza pe Allan cu afectiune, ceea ce il face sa se simta familiar cu niste oameni cu un mod de viata atat de diferit de al sau; petrecand din ce in ce mai mult timp cu Maitreyi. Povestea lor de iubire evolueza de la simple atingeri, care lui Allan ii dau fiori, percepandu-le carnal, nu sentimental catre dorinta puternica de “unire”. Ulterior, Allan se declara “vrajit” de fascinul ei. Ritualul indian al atingerii picioarelor in semn de afectiune ii confera o satisfactie unica, nebanuita pana atunci, care-l determina sa-i marturiseasca iubirea lui, in care, pe moment, credea din tot sufletul. Drept raspuns la declaratiile lui, fata ii daruieste o coronita de iasomie, simbol al logodnei. Renunta, de asemenea, la iubirea platonica pentru Tagore, oferindu-i lui Allan cutiuta cu suvita de par de la mentorul ei. Aflat sub vraja fetei, Allan se gandeste sa renunte la crestinismpentru a trece la hinduism si a se casatori cu ea, caci amabilitatea familiei Sen este interpretata drept un semn al acceptarii; ulterior insa, afla ca membrii familiei doreau sa-l infieze, tratandu-l in consecinta ca pe copilul lor. Maitreyi ii daruieste inelul de casatorie, si oficiaza ceremonialul logodnei indiene. Odata implinita traditia, fata i se daruieste lui Allan, fiind convinsa ca el este cel trimis din Cer.
Dupa momente de iubire totul se destrama cand Chabu ii destainuie mamei faptul ca cei doi se iubesc, iar Allan este alungat. Neputandu-si gasi linistea,mai ales ca realizeaza incompatibilitatea dintre cele doua lumi, Allan gaseste o consolare de moment in relatiile cu o evreica si cu o nemtoaica, Geurtie, dar nu-si gaseste pacea sufleteasca, mai ales ca afla vesti rele in legatura cu Maitreyi, care, pentru fi alungata de acasa, se daruise unui vanzator de fructe. Tatal nu o reneaga, ci o trimite sa nasca. Singura modalitate de a se regasi pe sine este, pentru Allan, plecarea din India; amintirea tristei povesti de iubire determina sentimentul de vinovatie pentru destinul nefericit al fetei, dar si nostalgia dupa clipele unice petrecute impreuna.
